Benzen
Benzenul (cunoscut şi sub denumirea mai puţin frecventă de benzol) este o hidrocarbură cu un nucleu aromatic, care are formula chimică C6H6. Este întâlnit în cărbuni, petrol şi se obţine în mod natural prin arderea incompletă a compuşilor bogaţi în carbon. Până la Al doilea război mondial, benzenul rezulta ca produs secundar al preocedurii de formare a cocsului. După anii 1950, hidrocarbura a fost extrasă din petrol. Există patru metode de laborator din care se obţine: reformare catalitică, hidrodezalchilarea toluenului, disproporţionarea toluenului şi cracare cu abur. Participă la reacţii de substituţie, oxidare şi adiţie. Etimologic, cuvântul provine de la răşinia „benzoe” care prin sublimare formează acidul benzoic.
Au fost emise numeroase formule pentru benzen. Kekulé a propus în 1865 o aranjare ciclică a atomilor de carbon în care legăturile simple alternează cu cele duble, însă această structură nu explica în totalitate proprietăţile hidrocarburii. Erich Hückel în 1931 a demonstrat prin teoria orbitalilor moleculari că benzenul este reprezentat de un ciclu de şase atomi de carbon, în interiorul lui fiind un cerc sau o linie circulară punctată pentru a sugera delocalizarea electronilor din legătura C-C.
Compusul organic este incolor, extrem de inflamabil şi volatil, având un punct de solidificare de 5,5 °C şi cel de fierbere fiind de 80,1 °C. La 20 °C are o densitate de 0,88 g·cm−3 şi este mai solubil în solvenţi organici decât în apă. Face parte din categoria substanţelor cancerigene, din care cauză sunt folosiţi ca diluanţi derivaţii metilaţi ai benzenului ca toluenul şi xilenii. Este un solvent foarte utilizat în industria chimică şi reprezintă un precursor important al sintezei chimice de medicamente, plastic, gumă sintetică sau coloranţi.
Au fost emise numeroase formule pentru benzen. Kekulé a propus în 1865 o aranjare ciclică a atomilor de carbon în care legăturile simple alternează cu cele duble, însă această structură nu explica în totalitate proprietăţile hidrocarburii. Erich Hückel în 1931 a demonstrat prin teoria orbitalilor moleculari că benzenul este reprezentat de un ciclu de şase atomi de carbon, în interiorul lui fiind un cerc sau o linie circulară punctată pentru a sugera delocalizarea electronilor din legătura C-C.
Compusul organic este incolor, extrem de inflamabil şi volatil, având un punct de solidificare de 5,5 °C şi cel de fierbere fiind de 80,1 °C. La 20 °C are o densitate de 0,88 g·cm−3 şi este mai solubil în solvenţi organici decât în apă. Face parte din categoria substanţelor cancerigene, din care cauză sunt folosiţi ca diluanţi derivaţii metilaţi ai benzenului ca toluenul şi xilenii. Este un solvent foarte utilizat în industria chimică şi reprezintă un precursor important al sintezei chimice de medicamente, plastic, gumă sintetică sau coloranţi.