Naftalina
Naftalina (greacă naphtha - petrol, ţiţei) este o substanţă solidă, cristalină, albă cu miros caracteristic pătrunzător, cu formula chimică C10H8 care sublimează la temperatura camerei. Ea este o hidrocarbură aromatică cu două nuclee ciclice, fiind o substanţă dăunătoare sănătăţii şi mediului înconjurător.
Naftalina a fost izolată din cărbune în anul 1819 de chimistul englez Alexander Garden, iar formula chimică a fost descoperită în anul 1866 de chimistul german Emil Erlenmeyer. Naftalina este considerată în mod tradiţional o hidrocarbură aromatică policiclică, ea fiind compusă din două nuclee alipite de benzen.
[modifică] Obţinere Naftalina se obţine prin distilarea fracţionată a gudroanelor de cărbuni care conţin până la 11 % nafatlină. El se găseşte de asemenea în petrol sau prin arderea lemnului şi tutunului sau se formează în depozitele de gunoaie. Naftalina are NE=7.
[modifică] Utilizare In trecut naftalina era un produs de comabtere a moliilor, azi din cauza gustului neplăcut este înlocuit de alte substanţe. Azi se cunoaşte faptul că naftalina aproape că nu are nici un efect insecticid. La începutul secolului XX era folosit ca gaz de iluminat, dezavantajul era că înfunda conductele. Cu toate că este toxic a fost folosită în trecut în medicină ca dezinfectant intestinal.
Naftalina este utilizată în special la sinteza unor diluanţi, coloranţi sau adezivi în industria de mase plastice ca PVC, la elaborarea insecticidelor din grupa carbamaţilor, ca şi la fabricarea săpunurilor.
In anul 1987 a fost produs pe glob ca. 1 milion de to. de nafatalină din care au fost produse în Europa de vest 250.000 de to., Europa de est 200.000 de to., Japonia 200.000 de to. şi USA 125.000 de to.
[modifică] Efecte asupra sănătaţii În cadrul condiţiilor de preparare şi utilizare poate provoca intoxicaţii acute sau cronice, de ordin accidental sau profesional. Pătrunde în organism pe cale respiratorie, cutanată şi rar pe cale digestivă. După absorbţie, în organism se metabolizează pe cale oxidativă, prin hidroxilare, fără deschidere de ciclu.
Compuşii hidrixilaţi rezultaţi se conjugă cu acidul glucuronic, glicocolul, acidul sulfuric şi acidul mercapturic. Conjugarea mercapturică are loc în proporţie de 10-15%, când se produce o carenţă de aminoacizi, manifestată la nivelul cristalinului(cataractă). Eliminarea are loc pe cale renală sub formă de metaboliţi şi/sau conjugaţi.
Naftalina este un toxic hemolizant - produce leucocitoză, anemii -, hepatotoxic, nefrotoxic, iar la nivel ocular generează cataractă.
În caz de ingerare (copii) se produc tulburări digestive, uneori hipotensiune şi deshidratare. La o doză de 30g apare coma, deseori urmată de convusii. La indivizii cu deficit de glucozo-6'-fosfatdehidrogenază (G-6-PD) se declanşează mai uşor hemoliza, icter hemolitic şi nefropatie tubulară.
Inhalarea vaporilor produce cefalee, greţuri transpiraţii, lezare renală, nevrită optică(cataractă).
Naftalina a fost izolată din cărbune în anul 1819 de chimistul englez Alexander Garden, iar formula chimică a fost descoperită în anul 1866 de chimistul german Emil Erlenmeyer. Naftalina este considerată în mod tradiţional o hidrocarbură aromatică policiclică, ea fiind compusă din două nuclee alipite de benzen.
[modifică] Obţinere Naftalina se obţine prin distilarea fracţionată a gudroanelor de cărbuni care conţin până la 11 % nafatlină. El se găseşte de asemenea în petrol sau prin arderea lemnului şi tutunului sau se formează în depozitele de gunoaie. Naftalina are NE=7.
[modifică] Utilizare In trecut naftalina era un produs de comabtere a moliilor, azi din cauza gustului neplăcut este înlocuit de alte substanţe. Azi se cunoaşte faptul că naftalina aproape că nu are nici un efect insecticid. La începutul secolului XX era folosit ca gaz de iluminat, dezavantajul era că înfunda conductele. Cu toate că este toxic a fost folosită în trecut în medicină ca dezinfectant intestinal.
Naftalina este utilizată în special la sinteza unor diluanţi, coloranţi sau adezivi în industria de mase plastice ca PVC, la elaborarea insecticidelor din grupa carbamaţilor, ca şi la fabricarea săpunurilor.
In anul 1987 a fost produs pe glob ca. 1 milion de to. de nafatalină din care au fost produse în Europa de vest 250.000 de to., Europa de est 200.000 de to., Japonia 200.000 de to. şi USA 125.000 de to.
[modifică] Efecte asupra sănătaţii În cadrul condiţiilor de preparare şi utilizare poate provoca intoxicaţii acute sau cronice, de ordin accidental sau profesional. Pătrunde în organism pe cale respiratorie, cutanată şi rar pe cale digestivă. După absorbţie, în organism se metabolizează pe cale oxidativă, prin hidroxilare, fără deschidere de ciclu.
Compuşii hidrixilaţi rezultaţi se conjugă cu acidul glucuronic, glicocolul, acidul sulfuric şi acidul mercapturic. Conjugarea mercapturică are loc în proporţie de 10-15%, când se produce o carenţă de aminoacizi, manifestată la nivelul cristalinului(cataractă). Eliminarea are loc pe cale renală sub formă de metaboliţi şi/sau conjugaţi.
Naftalina este un toxic hemolizant - produce leucocitoză, anemii -, hepatotoxic, nefrotoxic, iar la nivel ocular generează cataractă.
În caz de ingerare (copii) se produc tulburări digestive, uneori hipotensiune şi deshidratare. La o doză de 30g apare coma, deseori urmată de convusii. La indivizii cu deficit de glucozo-6'-fosfatdehidrogenază (G-6-PD) se declanşează mai uşor hemoliza, icter hemolitic şi nefropatie tubulară.
Inhalarea vaporilor produce cefalee, greţuri transpiraţii, lezare renală, nevrită optică(cataractă).
